Despre obsesie

Nu am meditat niciodata profund pe marginea acestui subiect, insa ma mai intreb uneori ce ii determina pe unii sa devina obsedati de persoane, lucruri, hobby-uri si alte minuni prezente pe aceasta lume ori cea de dincolo. Am auzit tot felul de minuni cum unii sunt obsedati de ideea lumii de dincolo astfel incat intra in transe pentru a discuta cu spirite. Altii devin obsedati de o pasiune incat lasa tot din jurul lor (a se intelege familie, casa, prieteni, serviciu) pentru a se dedica trup si suflet. Acum insa ma intreb daca in unele cazuri nu e ca un viciu… Si in acele cazuri oare care este diferenta dintre obsesie si viciu?
Ca tot vorbeam si despre obsesii in ceea ce priveste fiinta umana, mi-am amintit si de filmul À la folie… pas du tout(2002) cu Audrey Tatou.

In film ea se indragosteste de un medic familist, viitor tata. Isi imagineaza ca au o relatie, ca se iubesc si ca sotia lui si viitorul copil stau in calea fericirii lor. Comportamentul fetei este instabil, maniac, obsesiv si rupt de realitate, ea nefacand diferenta dintre fictiune si real.
Tot facand paralele cu filmul, cu realitatea, cu ce se mai intampla in lume mi-a venit ideea de a scrie aceasta postare si sa va intreb, de ce pragul dintre admiratie si obsesie se distruge atat de repede uneori. Cum reusesc unii sa devina maniaci? Ce te face sa fii atat de atasat de o persoana incat sa o urmaresti pas cu pas, sa-i stii orice miscare?

Sursa foto